Traducere de Octavian Cocoş
Ah, de-ar muri în mine-a ei mândreţe
aşa cum moare orişice culoare
în tine mare şi în orice floare
după apus, când totul e tristeţe!
Dar ce-s aceste cete plimbăreţe
şi veşnice, aceste unde-amare,
când primăvara soarele răsare
şi totul e cuprins de frumuseţe?
În noaptea asta lungă, ia tu, mare,
inima mea, că e îndurerată,
şi-alină-i chinul greu al tulburării!
Arată-i că tu chiar şi-n întristare
pulsezi mereu, deşi însângerată,
căci iei culoarea neagră a uitării!
vezi mai multe poezii de: Juan Ramón Jiménez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.